Ganduri de florareasa :)

Anca Vlad floriSă fii florar este cea mai frumoasă meserie din lume. Deşi este  deja un clişeu, insist totuşi să reiau o frază care circulă destul de mult pe internet în aceste vremuri: „Alege-ţi  o meserie care îţi face plăcere şi nu va trebui să munceşti nicio zi din viaţa ta”. Aşa mă simt şi eu.

Categoric nu este o meserie uşoară, de fapt cred că este în acelaşi timp şi  una dintre cele mai grele meserii din lume. Despre cât de greu este să lucrezi cu flori şi să excelezi în ceea ce faci, voi scrie intr-un alt articol. Aici vreau să vorbesc despre cât de frumos este  🙂

Anca Vlad Atelieruldeflori

Faptul că noi lucrăm zi de zi cu flori, cu plante cu tot felul de decoraţiuni, cu propria noastră creativitate, cu tot felul de oameni faini care vor la rândul lor să transmită gânduri şi emoţii, cu mirese, cu copii….. este o permanentă sursă de stare de bine. Practic, rezultatul muncii noastre are rolul de a bucura alţi oameni, de a-i emoţiona, de a le transmite cele mai frumoase sentimente, respect, iubire, prietenie, mulţumire şi câte şi câte mai câte astfel de trăiri. Oricât ai fi de pesimist sau de ciufut de felul tău, nu are cum să nu te influenţeze în bine munca cu flori, nu are cum să nu te emoţioneze sau să nu te înmoaie interacţiunea cu clienţii tăi, care în principal vin la tine pentru că îşi doresc să facă gesturi frumoase, să trimită flori, să facă surprize şi să bucure pe cineva.

Pe scurt,  miresele vor să se mărite şi sunt de regulă un monument  de emoţii, bărbaţii vor să fie iertaţi, iubiţi şi apreciaţi de femeile lor complicate şi cu multe toane;  copiii vor să dea flori mamelor ca să le arate recunoştinţă şi iubirea, mamele dau şi ele flori copiilor lor.   Angajaţii vor să dea flori şefilor, şefii dau flori angajaţilor, finii dau flori la naşi, naşii la fini. Nepoţii duc flori la bunici, bunicii lăcrimează melancolic şi se bucură;  bunicul la rândul lui  aduce emoţionat cinci garoafe la bunica, bunica râde şi îl ceartă că a cheltuit din nou banii pe prostii. Băieţelul fură o floare din parc şi o ascunde în buzunar până când se întâlneşte cu prietena lui, in ziua următoare, la grădiniţă; …  adolescentul maschează timid un trandafir roşu că să nu îl vadă lumea pe stradă cu flori. Apoi artiştii, ei  primesc flori la sfârşitul spetacolului… apropo, aţi observat că la un spectacol, intensitatea aplauzelor creşte atunci când soliştii primesc un buchet mare de flori ? 🙂  …  şi tot aşa… florile sunt  un liant, un mesager de gânduri şi emoţii şi lucruri faine care circulă între noi, oamenii, zi de zi, oră cu oră şi minut cu minut. Şi vestea bună este că aşa va fi mereu. 🙂 Am citit undeva că florile sunt modalitatea prin care  Dumnezeu ne  râde nouă, oamenilor pe Pământ. 🙂

atelierul de flori anca vlad

Comparând ceea ce fac acum (şi anume mă joc cu flori zi de zi)  cu ceea ce făceam anii trecuţi, mă tot întreb cum naiba am putut ani de zile să redactez hârtii, să îndeplinesc proceduri rigide  şi să mă perind umilă zile la rând prin instituţiile publice, unde lumea era  destul de ciufută,  stresată şi  de  multe ori chiar scârbită de propria existenţa profesională. Multă lume mă mai întreabă azi dacă nu vreau, sau dacă nu mi-ar plăcea să mă întorc la profesia mea juridică. NUUUU ! Niciodată. Doar dacă ar dispărea prin absurd toate florile de pe pământ. Şi cred că nici atunci. 🙂 Mai degrabă aş planta eu altele şi le-aş creşte cu grijă şi speranţă.

Într-un studiu despre fericire, publicat pe undeva prin Europa, o gagică (care a luat şi premiul Nobel la un moment dat) a făcut ierarhia gradului de fericire între oameni activând în  diferite profesii. Practic a întrebat mai multe persoane din diverse categorii profesionale cât de fericiţi sunt. Ghiciţi din prima care este categoria profesională care declară că este  cea mai fericită 🙂   Exact,  florarii. Avocaţii, economiştii, bancherii şi It-iştii sunt pe undeva pe la coadă clasamentului. No ofense, dragii mei. Nu am făcut eu acel studiu. Fac aici doar un sincer şi respectuos elogiu meseriei de florar; care meserie,  la un moment dat m-a ales şi pe mine. M-a sedus, m-a provocat, m-a dezamăgit uneori, apoi m-a sedus  din nou şi în final  mi-a arătat cât de frumos poţi să trăieşti jucându-te cu flori 🙂 Iar eu m-am lăsat în voia ei, am lăsat-o să îşi facă de cap cu mine, am capitulat în faţa ei şi  m-am implicat total. Împreună am construit  o frumoasă şi sensibilă poveste de dragoste între noi două: eu şi meseria mea de florăreasa 🙂

Anca Vlad cursuri flori

Cu respect, pentru toţi cei care lucrează în fiecare zi cu flori,
Vă mulţumesc,  Anca Vlad.

Anunțuri